chill pls

ha-ha
ne-am revoltat? lumea ar fi fost mai buna daca ar fi exitat mai multa intelegere. vai, ce mare zapaceala e planeta asta. de ce sa intelegem ceva?
hai sa ne-nvartim!

Ep. 6 : Fumiko Enchi

Fumiko a fost una dintre putinele figuri feminine dominante in literatura japoneza. Ea s-a nascut la Asakusa, Tokyo; fiind fiica cunoscutului lingvist Kazutoshi Ueda.

Datorita problemelor sale de sanatate Fumiko a fost educata acasa, profesorii angajati fiind responsabili in a-i dezvalui universul literaturii franceze, engleze si chineze.
Debutul in literatura si-l face prin anii '20 cu citeva piese de teatru incepand mai apoi sa lucreze la mai multe romane; primul fiind Kaze no gotoki kotoba (Cuvinte ca vantul), publicat in 1939. Dupa un an, ii apare romanul Ten no sachi, umino sachi (Comorile cerului si ale marii) iar in 1943, publica Shunju (Primavara si toamna).
Scrierile sale, exploratoare ale psihologiei si sexualitatii feminine, sunt recunoscute si premiate de catre critici : romanul "Himojii tsukihi" ("Zile de foamete")- i-a adus in 1953 Women`s Literature Prize) iar cu "Onna zaka" ("Anii de asteptare")- a cistigat Noma Literary Prize.
Onna Men (Mastile) apare in 1958, urmat de Saimu (Ceata), in 1976. In paralel, publica piese de teatru si traduceri, printre care si cele zece volume ale Povestii lui Genji.
In 1945 a fost diagnosticata cu cancer uterin, suferind doua operatii majore: o mastectomie( excizia pe cale chirurgicala a glandei mamare) in 1938 si o histerectomie( extirparea pe cale chirurgicala a uterului) in 1946.

Pentru activitatea ei, Fumiko Enchi a fost recompensata cu Premiul Tankizaki in 1969 si Ordinul Japoniei in 1985.
S-a stins din viata in anul 1986, in urma unui infarct.

Opere:
Kaze no gotoki kotoba (The Words like the Wind, 1939)
Ten no sachi, umi no sachi (The Treasures of Heaven and Sea, 1940)
Shunju (Spring and Autumn, 1943)
Onna Zaka (The Waiting Years, 1949-1957).
Onna Men (Masks, 1958).
Nama miko monogatari (A Tale of False Fortune) 1965,
Saimu (Growing Fog, 1976)

In librariile bucurestene si nu numai puteti gasi romanul Mastile publicat la editura Humanitas.

Mastile( descriere de pe site-ul humanitas):

Poeta Mieko Toganō este o femeie sofisticata, cu un calm si un echilibru sufletesc de invidiat. Insa dincolo de fata imobila a mastii sale, se ascunde suferinta: ani de-a randul a trebuit sa indure o casnicie lipsita de iubire, iar aventura ei cu un tanar soldat a avut un deznodamant tragic. Punctul de fuga al tabloului vietii ei este insa moartea fiului, moarte pe care Mieko crede ca o poate invinge cu ajutorul nurorii sale, Yasuko. Tanara va juca rolul seducatoarei intr-un fascinant complot ezoteric tesut de Mieko. Ce urmareste de fapt femeia care pare a fi ultima veriga a unei lungi traditii? Pe masura ce intriga ingenioasa si minutios tesuta progreseaza, masca lui Mieko lasa sa se intrevada un rictus plin de cruzime. Dar ii vom zari pana la urma adevaratul chip?

Fursecul 10

In sfarsit am reusit sa degust si eu un fursec mecanic.
A fost sa fie Fursecul nr 10, " un hibrid intre un cookie si un brownie, plin de ciocolata topita si bucati de ciocolata de mai multe tipuri si de diferite procente de cacao" Salivati? eu am salivat toata ziua cu gandul ca azi voi savura mult ravnitul fursec.
Dupa ce am ratat fursecul 7( da, cel cu matcha) fursecul 10 a compensat din plin pierderea suferita.
Astazi am stat in incita locuintei proprii aproape toata ziua( exceptie dimineata cand am fost la practica) pt ca nu cumva sa ratez "livrarea". Problema e ca pe la 3 m-a furat somnul si am zis ca 1 ora acolo de dormitat dupa-masa nu strica. Asha am dormit pana pe la vreo 5- 5 si ceva, atunci cand a sunat interfonul. In momentul care usa s-a deschis si mama m-a anuntzat ca sunt cautata m-am trezit instantaneu.
Dan e genul de om care iti face o impresie buna de la primele cuvinte pe care le pronunta, reusind sa ma surprinda placut desi n-am vorbit mai mult de 1-2 minute( timp in care s-a prezentat, si-a cerut scuze ca m-a trezit si mi-a inmanat fursecurile). Eu oricum eram foarte bulversata (pentru ca tocmai ma trezisem) dar si foarte nerabdatoare sa gust ce era in pachetel.
Mai are rost sa spun ca nu-mi imaginam cat vor fi de bune? AU fost divine;Ciocolata simtindu-se din plin in fiecare bucatica de fursec.
Mama de cum a vazut fursecurile m-a luat la intrebari: cum se face comanda, de ce nu am comandat mai multe, cine le face, de ce ti le aduce la usa... A trebuit sa-i explic ce e un blog( si spre surprinderea mea chiar stia ceva : "e un fel de jurnal pe internet,nu?" ), sa-i spun toata povestea Fursecului mecanic si nu in ultimul rand sa-i cedez un fursec.:-s Mi-a fost greu dar mi-am zis ca de unde dau poate voi mai primi.

Cam asha a fost si cu Fursecul 10.







p.s.: fursecul din poze nu mai e intreg pentru ca n-am avut rabdare intai sa-l pozeze apoi sa gust din el:-s asa ca am facut invers:D

Transport iesit din comun

O utopie urbana inchipuita de Ilotopie si pusa in miscare de Institutul Cultural Roman

Institutul Cultural Roman si trupa de teatru Ilotopie propun calatorilor bucuresteni o noua forma de transport public : TRANSPORT IESIT DIN COMUN. Autobuzele Ilotopie – Arboribuz, High-Life Buz si Bizarbuz – vor circula in perioada 27-31 august, in intervalele orare 10.00-13.00 si 18.00-21.00, pe cinci trasee RATB, in fiecare zi pe alta linie (in zonele Ghencea, Piata Unirii, Valea Ialomitei, Universitate, Eroilor, Piata Victoriei Baneasa, Piata Romana, Piata Dorobanti). Pasagerii vor fi intampinati si ghidati la intersectia dintre real si imaginar de artisti francezi si romani. Formata in anii ’80 in Camargue, intre spatii salbatice si zone industriale, ILOTOPIE este o companie specializata in actiuni de „dezordine artistica” menite sa revalorizeze spatiul public. Compania – una dintre cele mai importante trupe de teatru stradal ale momentului – reuneste, in jurul Centrului Citron Jaune pe care l-a infiintat in sudul Frantei, creatori, actori, sculptori, dansatori, muzicieni, inventatori, scenografi si cercetatori. Proiectul este realizat cu sprijinul RATB si VOLVO.

Detalii: www.icr.ro/transport_iesit_din_comun http://www.ilotopie.com/

Cand ne freaca grija fata de altii...

Lipsa unui mascul care sa te insoteasca peste tot, care sa iti trimita mesaje in miez de noapte si in zori de zi, care sa te sune atunci cand esti cu prietenele pt a te verifica sa nu fii cu alt mascul, mai feroce ca el(" daca se poate o poti da si pe prietena ta la telefon...sa o salut...asta nu inseamna ca te verific:)")...lipsa lui e un defect mai nou.

Am trait sa o aud si pe asta. Unde mai pui ca celelalte femei( da, alea care au masculi acasa:))) iau asta ca pe o tragedie de o adevarata amploare..wtf.

Eu stiam ca relatiile ar trebui sa vina natural, daca ne place o persoana...nu ar trebui sa cautam sa ne implicam intr-o relatie doar pt a avea cu cine iesi, face sex, manca in oras, merge la film...pt asta exista alte posibilitati:))) Relatia o construiesti atunci cand te simti tu pregatita nu din nevoie,nu?
CHiar zilele trecute vorbeam cu 2 individe la un cico si una a intrebat-o pe cealalta: si cu prietenul cum mai stai? la care ea: nu mai sunt cu el de cateva saptamani. la care cealalta: lasa mah ca o sa vina si vremea ta!!!

Hai frate...de parca suntem pe vremea lu` bunica cu replicile astea. Fata s-a despartit de cateva saptamani si deja e privita ca o ciumata, incapabila sa-si gaseasca un prost care sa o scoata la un sucutz.

De parca la 25 de ani ti se termina viata brusc si tre sa ai pe unu cu care sa fii de 3 ani si care in prealabil sa-ti fi cerut mana ( ca asha e frumos..e alta poveste daca peste 10 ani va veti si lua) si care sa tina mult mult de tot la tine, care sa-ti trimita mesaje cu animatii cu ursuleti care au inimioare si cu multe pupaturi; care sa-ti faca de ziua ta cadouri scumpe pt ca tu esti o printesa si meriti inele si bratari de aur...ce pana ta; care sa vina sa te ia de la servici/ facultate cu super masina lui de la firma la care activeaza ca sofer( pt ca facultatea nu era de el...omu vrea sa faca bani ca sa te intretina; asta intelegem,nu?) si care nu in ultimul rand sa te iubeasca ca ochii din cap( cacofonia face parte din context) si sa se mandreasca la prietenii lui cu ce super gagica are ....aaaa...si sa nu uitam- sa iti faca poze in camera ta in timp ce tu esti in pantalonasii tai roshii supersurcurti (dar tu nu il observi cand iti face poze) si apoi sa postezi poza mai apoi pe hicinci si la avatar. Tare, nu? Cine nu si-ar dori o asa relatie solida si de viitor?

Evita

Mayra Eva Durante o actita frumoasa, fiica unei menajere traieste o poveste de dragoste care a schimbat cursul istoriei Argentinei.

In societatea argentiniana din anii '40 o relalite intre un politician si o actrita era un tabu. Clasele sociale erau respectate cu strictete, , iar o asemenea relatie hulita. La 24 de ani, Eva Durante, o fata saraca - devenita cea mai cunoscuta actrita de radio - l-a cunoscut pe politicianul Juan Peron. Toti apropiatii acestuia s-au opus categoric relatiei, considerand ca Evita ar putea aduce un prejudiciu imaginii impecabile a barbatului de 48 de ani. Cei doi s-au cunoscut intr-o actiune de caritate. Ajutau victimele unui cutremur devastator. Frumusetea, tineretea si determinarea Evitei l-au cucerit imediat pe viitorul presedite Argentinian. In scurt timp cei doi s-au mutat impreuna, fapt ce a scandalizat enorm societatea conservatoare de atunci. Devenit ministru de razboi, Peron a fost arestat. Colegii lui se temeau de influenta pe care acesta o avea asupra argentinienilor, si mai ales de viziunea lui conservatoare. Traditia istorica spune ca, Evita, a organizat o adunare populara care a cerut eliberarea lui Peron. Pusi in fata faptului implinit, adversarii sai s-au vazut nevoiti sa cedeze.

Profitand de moment, Juan Peron a candidat la presedintia Argentinei si a castigat.
In cele din urma, povestea de iubire dintre cei doi a fost aceeptata. Pentru ca Eva Durante, ca prima doamna, s-a implicat in actiuni sociale si a devenit lider spiritual al argentinienilor. Fericirea ei nu a durat mult. La 33 de ani a murit de cancer cervical.

Evita (1996) este un musical, in regia lui Alan Parker care urmareste pas cu pas aceasta poveste de iubire. Madonna (Golden Globe pentru cea mai buna interpretare) se muleaza perfect rolului. O ajuta si vocea. Nu cred ca are rost sa dau detalii despre film. Este arhi-cunoscut. L-am amintit pentru ca este un film care mi-a placut. Foarte mult

Don't cry for me Argentina, Madona

Cand se stinge lumina

Cercei Hand Made

Eu, o mica obsedata de cercei am ajuns sa cunosc cat de cat majoritatea blogurilor cu cercei hand made. Exista si targuri de accesorii hand made( la Green hours daca intereseaza pe cineva). Dar nu voi vorbi despre bloguri sau targuri ci strict despre cercei. Preferatele mele sunt cele frumos desenate, cu linii precise, eventual din lemn sau dintr-un material care seamana cu plastilina:D

Nu-mi plac penele, sarmele, desenele cretine, cerceii din bile, bilutze sau piele.

Imi plac cerceii cu forma de prajitura, cu oi, cu chestii japoneze, cu fructe, cu fermoare, cu fete zambitoare, cu flori( cateodata) dar si cu mici monstruleti.

Zilele trecute am avut placerea sa descopar un magazin online de cercei+ alte chestii: http://www.breslo.ro/ - aici poti comanda cerceii doriti si daca esti din bucuresti te poti intalni direct cu furnizorul pentru a evita cheltuielile postale.

Modelele preferate de mine( si in acelasi timp detinute..sau pe cale de a le detine):

ambele de la http://accesorii.blogspot.com/

de la http://virginiatoma.blogspot.com/

de la breslo si nu ultimii:

de la kiki: http://hipy.wordpress.com

Sapte femei, un barbat si multa muzica

Este vorba de filmul High Fidelity in caz ca nu v-ati dat seama din prima; ecranizare a romanului omonim scris de Nick Hornby, autorul bestssellerelor Febra Stadioanelor( romanul de debut) si Totul despre baieti.

Probabil unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit vreodata, High Fidelity, a reusit prin simplitate, limbaj si umor sa imi fure atentia pana la ultima pagina.

De cum ii zaresti coperta, romanul parca te imbie sa il deschizi, dupa ce citesti primele pagini un zambet iti apare pe fata si fara sa vrei ajungi sa-l intelegi pe Rob si pe ceilalti barbati imaturi din viata ta.

High Fidelity este o comedie despre viata unui tip aparent banal, imatur, fara planuri de viitor si obsedat de topuri( muzicale, ale fostelor cuceriri, ale despartirilor). El este Rob Fleming, proprietarul magazinului de discuri “Championship Vinyl”, recent parasit de iubita.

Daca ai citit cartea trebuie neaparat sa vezi si filmul. Bonusul e ca toate melodiile listate pe multiplele pagini capata viata si iti incanta timpanele satule de atatea noutati comerciale.

Stephen Fears este cel responsabil de succesul filmului, el reusind sa transpuna atat de bine lumea lui Rob incat nu pot sa-mi dau seama ce mi-a placut mai mult: cartea sau filmul. Cat despre distributia filmului am numai cuvinte de lauda: John Cusack il joaca atat de bine pe Rob incat ai spune ca Hornby a facut personajul gandindu-se la celebrul actor; desi nu e blonda si tunsa scurt, Catherine Zeta-Jones e o Charlie plina de farmec si mister iar Jack Black face unul dintre cele mai bune roluri ale sale( parerea mea).

Filmul abunda de muzica buna( asta si datorita faptului ca Hornby a fost critic muzical la revista New Yorker) si de umor tipic britanic. E inevitabil sa nu izbucnesti in ras la replicile lui Barry, un alt mic obsedat de muzica. Pentru a va face o idee las mai jos un citat :

Customer: Hi, do you have the song "I Just Called To Say I Love You?" It's for my daughter's birthday.

Barry: Yea we have it.

Customer: Great, Great, can I have it?

Barry: No, no, you can't.

Barry's Customer: Why not?

Barry: Well, it's sentimental tacky crap. Do we look like the kind of store that sells I Just Called to Say I Love You? Go to the mall.

Vazand filmul mi-am amintit inevitabil si de compilatiile facute acasa pe casete si imprumutate colegilor, cum stateam noi foarte atenti sa prindem melodia la radio pentru a o inregistra si reasculta pana ne plictiseam de ea...ce vremuri.

Daca nu v-am convins sa vedeti filmul pana aici poate va vor impresiona melodiile care se aud pe parcursul filmului: "The River"- Bruce Springsteen; "I'm Gonna Love You Just A Little More, Babe"- Barry White; "Leave Home"- The Chemical Brothers; "Rock Steady"- Aretha Franklin; "Suspect Device"-Stiff Little Fingers; "Let's Get It On"( preferata mea-interpretata aici de Jack Black desi interpretul ei de drept e Marvin Gaye), etc.

Desi multi ar sugera ca este o carte pentru barbati eu cred ca este o carte pentru femeile care vor sa inteleaga macar putin barbatii.

p.s.: in curand scriem si despre Febra stadioanelor si Totul despre baieti:)

Elegy vs. The Dying Animal

Poate nu ar trebui sa scriu acum despre film. L-am vazut acum cinci minute si probabil nu l-am digerat suficient. Am s-o fac totusi. Pentru ca mi-a placut. Desi am plecat de la o idee preconceputa, nu-mi place Penelope Cruz, imi place prea mult Philip Roth. Si nu cred in puterea ecranizarilor cartilor foarte bune. Am vazut multe ecranizari slabe. Poate prea multe. :)

Animal pe moarte (2001) al lui Philip Roth este un roman erotic psihedelic. Pentru ca sila (fata de un barbat mult mult mai invarsta) se amesteca cu o pasiune halucinata. Rezultatul e ciudat. Dar in nici un caz respingator. David Kepesh (in varsta de 62 de ani) traieste o poveste erotica cu o studenta cubaneza. O poveste in care sexul, sexualitatea, dorinta, nu au limite. Consuela Castillo, mai tanara cu 30 si ceva de ani, se indragosteste de profesorul matur, de barbatul puternic si dorit si se lasa prada jocului. In patul unui "animal pe moarte", Consuela devine femeia de o frumusete perfecta, capapila sa trezeasca sentimente confuze, gelozie, subjugare si mai ales pasiune maxima. Povestea, rememorata dupa 8 ani David, se amesteca placut cu o istorie a eliberarii sexuale in S.U.A., capcanele intinse de viata de familie, si psihozele inevitabile ale unui barbat trecut de tinerete care isi doreste alaturi o femeie prea tanara, prea frumoasa.

Elegy (2008) , filmul Isabelei Coixet merge pe firul povestii de dragoste dintre protagonistii romanului. Si o pune pe pelicula intr-o maniera exemplara. Ben Kingsley si Penelope Cruz sunt o adaptare reusita a protagonistilor lui Roth. Poate Penelope nu este suficient de frumoasa, si nici nu prea are aer de cubaneza, dar merge. Filmul surprinde exemplar pasiunea dementa dintre cei doi, iar Ben Kinhgsley intra perfect in pielea omului chinuit de varsta, gelos si nesigur. Este un film care arata bine, impactul vizual fiind foarte puternic. As fi pariat ca Roth este imposibil de trasformat intr-un film bun. Filmul pierde o buna parte din pueterea unei carti. Suprima foarte multe detalii, reduce sau modifica discursuri ceea ce duce invevitabil la o trasformare a personajelor. Pierderea esentei. Din acest punt de vedere, Elegy, este ireprosabil.

Este un film lucrat atent, trait foarte mult. Introduce in atmosfera creeata de scriitorul american si se mentine pe aceasta linie pana la sfarsit. Cred ca este una dintre cele mai reusite ecranizari pe care le-am vazut!

No. 5 de la Chanel - sau parfumul secolului XX

In imaginea publicului, No. 5 de la Casa Chanel se identifica cu insasi ideea absoluta de parfum. Sa facem un test. Inchide ochii si gandeste-te la un miros. Probabil, involuntar, primul care ti-a venit in minte este No. 5. Un parfum aparut in 1921, a carui suprematie in lumea parfumurilor inca nu a fost detronata (nu folosesc No. 5., dar as minti daca as spune ca nu-l am acasa).

Daca mirosul si numele sunt arhi-cunocute, geneza acestui parfum este mai putin populara. La inceputul secolului XX, Gabrielle (Coco) Chanel soca prin eleganta neconventionala la fiecare aparitie in public. Nelipsita de la petrecerile mondene, Coco Chanel a devenit simbolul emanciparii femine, al feminitatii si stilului. "Nu inteleg cum poate iesi o femeie nearanjata din casa - e o lipsa de politete. Si nu poti sti niciodata, poate chiar aceea e ziua in care-ti intalnesti destinul. In fata destinului trebuie sa apari cat poti tu de frumoasa", spunea Coco Chanel. A folosit si a impus utilizarea tuturor armelor feminine. Rochii scurte, mulate pe corp, coafuri fistichii, machiaj fin, parul in lungimi si culori variate, bijuterii elegante totul pentru a evidentia frumusetea trupului feminin pana odinioara ascuns sub volane si rochii largi. Coco, lanseaza pratic o femeie noua. O femeie descatusata de inhibitii care zambeste cand este admirata de un barbat, fumeaza in public si converseaza de la egal la egal cu un barbat. In ciuda educatiei traditionale pe care o primise in familia celor doua matusi din Auvegne, Coco Chanel este prima femeie "emacipata" si la randul ei creeaza o adevarata revolutie in radul femeilor. O cariera inceputa intr-un bar (Gabrielle si-a luat numele de scena Coco in cabaretul La Rotonde), o reputatie sifonata (numarul amantilor ei nu este cunoscut cu precizie nici astazi) nu au impiedicat-o pe cea care a devenit cea mai cunoscuta creatoare de moda a inceputului de secol XX lupte impotriva inhibitiilor si constrangerilor carecteristice femeii la inceputul secolului XX.

In anii '20 Coco Chanel se afla in culmea gloriei. Atunci a decis sa scoata un parfum propriu, care sa o reprezinte. L-a rugat pe cel mai mare inovator dintre creatorii de parfumuri ai Frantei - Ernest Beaux - sa-i creeze un parfum care sa elibereze pentru totdeauna femeile de sub tutela parfumurilor florale. " O femeie trebuie sa miroasa a femeie, nu a trandafiri" , spunea ea. "Vreau sa ofer femeii un parfum artificial." Ernest Beaux i-a prezentat domnisoarei Chanel doua seturi de parfumuri originale: primul numerotat de la 1 la 5, cel de-al doilea de la 20 la 24. Coco Chanel a ales fara ezitare numarul cinci. Avea de gand sa-si prezinte noua colectie pe 5.05. " Sa-l botezam Numarul. 5. Cred ca o sa-mi poarte noroc". No. 5. i-a adus noroc. Si astazi, este in top-ul celor mai bine vandute parfumuri si este fara indoiala cel mai cunoscut miros. Uluitorul succes al parfumului rezida designul simplu si elegant al sticlei. Designul celebrei sticle in forma dreptungiulara, cu eticheta simpla, ei in alb si negru, a intrat in colectia Muzeului National de Arta Moderna din New York. Acelasi succes poate fi explicat prin utilizarea indrazneata al aldechidelor (simulacre sintetice de mirosuri, privite cu foarte multa suspiciune la aparitia acestui parfum). De fapt...succesul i l-a garantat faptul ca este absolut unic. Se spune ca ar contine cel putin 250 de ingrediene, insa cele care domina sunt trandafirul si iasomia. Acestei baze i s-au adaugat: ylang-ylang,narcise galbene olondeze, iris florentin, floare de portocal, lacamioare, mimoza,boabe de vanilie sud-americana, mosc, paciuli, vetiver si lemn de santal, totul ancorat in ambra si si zibeta.Contrabalansant cu ajutorul aldehidelor, pentru a i se da o pojghita de poezie caracteristica, amestecul devine un intreg armonios, care straluceste, se insinueaza si respira eleganta sofisticata. De unde vine succesul? Probabil am raspuns mai mult decat satifacator la aceasta intrebare.

Am demostrat deja, de ce acest parfum este atat de celebru. Insa, mai este ceva. Asocierea lui de-a lungul anilor cu femei celebre, recunoscute pentru un sarm feminin aparte: Marylin Monroe, Catherine Deneuve, Carole Bouquet, Nicole Kidaman, Keira Knightly sunt doar cateva dintre numele cu care a fost ascociat acest parfum.

Celebritatea acestui parfum a atins cote maxime in anii '50. Cand Marylin Monroe a devenit imaginea acestui parfum. Intrebata ce parfum poarta in intimitate celebra actrita a raspuns: "Chanel 5, bineinteles". Si pentru asta nu a fost tot. Urmatorul print No.5 a fost semnat de Andy Warhol.

- Spotul pentru No. 5 cu Nicole Kidman

I shot Andy Warhol (1996)

Valerie Solanas (1936-1988). Andy Warhol(1928-1987). Nw York. The Factory. 1968.

Andy Warhol este impuscat in umar si ramane lesinat in biroul lui. Nu a murit in urma acestei impuscatri, insa a avut de tras tot restul vietii. Femeia isi marturistete crima. Ba mai mult, se preda primului politist care ii iese in cale. Dar nu se preda pentru ca se simtea vinovata sau avea mustrari de constiinta. O face pur si simplu. Fara prea multe explicatii...

Valerie Solanas, s-a nascut in 1936 in Ventnor City, New Jersey si este una dintre cele mai radicale membre ale miscarii feministe din '60. A scirs un manifest, intitulat "SCUM Manifest", devenit clasic in literatura feminista. Lesbiana, cu probleme psihice grave, Valerie s-a imprietenit mai mult fortat cu Andy Warhol. A scris piesa de teatru pe care dorea sa o produca Andy Warhol. Acesta, timid si retinut din fire, nu a putut sa o refuze, dar o amana in mod constant. I-a dat lui Valerie un rol in filmul sal I, A Man, incercand cumva sa ii stapaneasca pornirile violente si dominatare. La acea vreme, Valerie, credea foarte mult in potentialul succes al piesei pe care o scrisese, de aceea insta in mod obsesiv ca Warhol s-o produca si s-o transforme intr-un succes. Bineinteles, avea nevoie de bani. Parintii ei au divortat, iar ea de la 15 ani a ramas pe strazi. A supravietuit cersind si intretinand relatii sexuale pe bani. Asa a reusit sa termine facultatea de psihologi la University of Maryland. Lesbiana, foarte categorica impotriva barbatilor, din cauza lipsurilor Valerie Solanas s-a culcat cu cateva sute de masculi. Ceea ce a distrus-o pishic.

Filmul te introduce perfect in lumea degradata si mizebarila in care a trait Valerie Solanas. Lili Taylor o interpreteaza impecabil pe Valrie Solanas. La un moment dat ajungi s-o compatimesti si sa-l detesti pe Andy Warhol. Artistul pop, in acea perioada foarte celebru traia in lux exhibitionist. Anii '60 sunt anii pierzaniei, a petrecerilor cu droguri multe,cu mult sex aiurea, vieti chaotice in care dezordinea detinea suprematia totala. Andy, timid si asexuat, era permanent inconjurat de femei frumoase, DragQueens (homosexuali foarte efeminati/ transexuali), barbati sexy etc. O lume parca desprinsa dintr-un film. Ciudata relatie de prietenie foartata cu Valerie Solanis nu poate fi explicta. El, un artist celebru, timid, retras si parca speriat de bombe, ea o lesbiana cersetoare si prostituata, cu o personaliatate vulcanica si dominatoare. Ma intreb cum si-o fi imaginat de fapt aceasta prietenie Valerie Solanas si cum o vedea de fapt Andy Warhol?

Duffy

Duffy - Mercy



Duffy - Rockferry



Duffy - Warwick Avenue

Aimee Anne Duffy, catareata brinatica de 24 de ani experimenteaza cu foarte mult succes o intoarcele la anii '60. Pop, soul si rock& roll sunt stilurile care au consacrat-o si au facut din albumul ei de debut Rockferry cel mai anticipat album al anului. Duffy a lansat primul EP "Aimee Duffy" in 2004, dar cum la noi totul vine cu intarziere, in Romania de Duffy s-a auzit abia prin ianuarie 2008. In 2008, hit-ul Mercy a castigat premiul MOJO pentru "Cantecul anului", iar albumul Rockferry s-a ales, din pacate numai cu o nominalizare.

Stilul anilor '60, pe care l-a adoptat in muzica, este si stilul ei de viata. Duffy se imbraca ca in anii '60, traieste intr-o casa decorata dupa moda de atunci. Nu este o fashion victim. Ea declara pentru revista Vogue, Londra din iulie 2008: "Chiar nu inteleg inteleg nimic din moda". De aceea, a ales sa nu se intereseze de "tendy" si sa traiasca ca in anii '60.

David Lynch - experiment, psihoza si celebritate

"As fi vrut sa vad mai multe intamplandu-se in viata mea. Am stiut mereu ca nimic nu este ceea ce pare a fi, dar nu am reusit sa gasesc o dovada" David Lynch

Absolvent al Facultatii de Arta, sectia Pictura din Philadelphia, David Lynch a simtit ca panza nu are suficient spatiu pentru a-si exprima tablourile pe care le are in minte. Plecand de la detalii si jocuri atipice de lumi, Lynch a inceput sa-si constiuasca o lume 3D vesnic in lumintele exprimentului. A realizat tot ceea ce arta video ii perminte: lung-metraje, filme si seriale de tv, video art si scurt metraje, spectacole multimedia, spoturi publicitare importante si clipuri video, a produs un album cu texte interpretate si scrise de el insusi.

Operele sale pun viata in situatii incomode, diformitati fizice si psihice sau pervesiuni sexuale (al caror maestru Lynch se considera). A declarat de mai multe ori ca si-ar fi dorit sa devina phisiatru (oare cine s-ar fi lasat pe mana lui?)

Primul film semnat David Lynch care mi-a cazut in mana a fost Catifeaua Albastra (Blue Velvet) - 1986. Imi amintesc foarte clar scena de inceput a filmului: doi pusti, intr-o plimbare pe un camp gasesc o ureche. De om. Predau urechea politiei, dar nu se pare ca, pentru politisti nu conteaza ce cauta o ureche de om pe un camp! Un film construit exclusiv pe incontrolabilitatea dorintelor. Blue Velvet a fost exclus din Festivalul de la Venetia datorita pornografiei gratuite. V-ati gandit vreodata ca in spatele vecinilor chill si amabili se ascund niste mostrii? Thriller-ul este cel care ne-a pus fata-n fata cu demo de situatii in care oamenii cei mai simpatici ascund ipostaze monstruoase, nebanuite. Despre aceste ciudatenii afla Jeffery si Sandy, doi tineri din Lumberton, care impinsi de curiozitate, ajung sa scotoceasca in viata privata a unei cantarete de club. Aceasta curiozitate este nascuta de gasirea urechii... Blue Velvet ii are ca protagonisti pe Dennis Hopper, foarte bun in rol, si pe Isabella Rossllini (pe atunci iubita lui Lynch).

Urmatoarele filme semnate Lynch care mi-au cazut in mana: Dune (1884), Eraserhead (1998), The Elephant man (1980), Odiseea spatiala (2001), sunt la fel de problematice. Lynch intinde capcane psihicului uman, mentinut undeva spre limitele normalitatii. Despre Dune stiu ca a fost un insucces total. Un dezastiu comercial. Insa pentru artist rezuma obsesiile si nebuniile sale. Regizorul si-a descatusat fantezia. Eraserhead este relevant, deoarece i-a garantat lui Lynch intrarea la Hollywood. Asa si-a permis sa realizeze The Elephant man, produs de Mel Brooks. Un film extraordinar, incarcat de melodrama, considerat apt de Oscar: "este povestea cuiva care era monstru in exterior, insa pe interior era un om normal si formidabil, de care te-ai putea indragosti", declara Lynch. Filmat in eficace alb-negru, The Elephant Man, este singurul sau film conventional (cerere a Holywood-ului). Pentru Odiseea Spatiala, David Lynch a studiat trei ani scenariul lui Anthony Masters. A reusit sa puna pe pelicula un SF dement si imposibil. Un an de lucru, cu patru trupe diferite, 16 decoruri cu peste 600 de oameni: sase luni de filmari pentru actori si sase luni pentru efectele spatiale. Daca incerci sa-l intelegi, si mai si reusesti o sa ajungi pe tranchilizante.

Wild at Heart, din 1981. Acest film i-a adus lui David Lynch un Palme d'Or la Cannes. Se spune ca este cel mai excesiv si mai visceral film al sau. Irumpe din sacrul intunecat al subconstientului uman o "inima salbatica" cu violenta cruda. Este filmul unui moralist. Un moralist ca Humbert Humbert din Lolita. Sange, creieri care sar dintr-o impuscatura, accidente stradale traumatizante, un caine care fuge cu o mana in gura, muste care se strang pe un trotuar plin de voma, o femeie groteasca cu unghii foarte lungi care-si intinde rujul pe toata fata... E foarte dement si usor traumatizant. Bineinteles, nu a fost primit cu bratele deschise, se pune ca a primit premiul de la Cannes datorita influentei puernice a lui Bertolucci.

Recunostarea ca regizor si totodata celebritatea i le-au adus serialul TV Twin Peaks (1990) realizat in parteneriat cu Mark Frost. Cele 30 de episioade,ecranizarea jurnalului Laurei Palmer au facut audienta maxima in Europa si S.U.A. Twin Peaks a fost un produs ultra-inovativ care a cutremurat productiile TV, un soap de cea mai inalta factura, realizat, suprvizat si regizat de Lynch insusi (care apare si ca actor, secvential in rolul Sefului de Sud al Biroului regional F.B.I. - Gordon Cole). Mai multe despre Twin Peaks aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Twin_Peaks_(film . In 1992, Lynch, incerca sa prelungeasca ecoul serialului realizand Twin Peaks - The Fire Walks with me, unde intrebarea era : cine este Laura Palmer. Si acecesta este un succes, insa de mai mici dimensiuni decat prima parte a serialului.

Ultimele sale filme merg pe aceeasi reteta a filmului-experiment. Deasemenea sunt primite ambiguu de public, si nu sunt in totalitate intelese. E putin probabil ca exista oameni care reusesc sa inteleaga productiile semnate de Lynch. Prea multe ciudatenii, substraturi, phisoze, sexualitate dementa. E nevoie de o doza mare de nebunie sa-l intelegi. Mintea lui Lynch sterge toate ezitarile pentru a ne propune calatorii fara jumatati de masura. Ne arata un inconstient al omului, pe care nu suntem in stare sa-l primim. El insusi spunea intr-un interviu despre ultimul sau film: "Am vazut un film de trei ore din care nu am inteles nimic" ... :)

http://www.davidlynch.com/

Hokusai

Probabil ca atunci cand se vorbeste despre stampe japoneze, imaginea care apare in mintea majoritatii oamenilor este cea a “Marelui val vazut din Kanagawa” de Hokusai. Nascut chiar in Edo, in 1760, Hokusai este poate cel mai cunoscut artist japonez al tuturor timpurilor, opera sa exercitand o influenta covarsitoare si asupra artistilor europeni asemeni lui Paul Gaugain. Sunt nenumarate legende legate de personalitatea acestui artist fascinant, care a trait si a lucrat pana la varsta de 89 de ani si si-a schimbat numele, pentru a-i reprezenta mai bine fazele de creatie de aproape treizeci de ori. Se spune ca talentul si imaginatia sa erau atat de mari incat la un festival religios din Tokyo a pictat un portret de dimensiuni gigantice, peste 180 de metri, al unui sfant folsosindu-se de galeti cu cerneala si o matura pe post de pensula. O alta poveste ne spune ca a fost invitat odata la curtea shogunului, pentru a concura cu alt artist, mai traditionalist. Hokusai castiga concursul desenand un arc albastru pe hartie si apoi punand o gaina cu picioarele inmuiate in vopsea rosie sa alerge peste ceea ce pictase. Rezultatul a fost numit de artist “Raul Tatsuta cu frunze rosii de artar plutind”.

“Daca Valul sau a fascinat Occidentul si l-a inspirat pe Debussy, el, in schimb, a fost atras de stiintele occidentale predate de olandezi pe insula Deshima, unde a si intreprins mai multe calatorii ce i-au marcat cercetarile: perspectiva, anatomie, botanica se regasesc astfel in paginile seriei Manga. Aceasta atractie fata de Occident nu l-a deturnat insa de la profunda afinitate pentru Zen, nici nu i-a stirbit curiozitatea nestinsa pe care o nutrea fata de toate aspectele lumii <>”. [1] Atunci cand moare, la aproape nouazeci de ani, Hokusai se stinge cu convingerea ca desi crease capodopere ca “Treizeci si sase de imagini de pe muntele Fuji” sau cele cinsprezece volume de Manga, adica de crochiuri, desene si caricaturi, talentul sau nu atinsese inca potentialul maxim...

[1] Nelly Delay- Japonia- Eterna fascinatie, editura Univers, Bucuresti, 2007, pag. 148

Anim'est

Anim’est, singurul festival de film de animatie din România si unul din putinele de acest gen din Europa Centrala si de Est, include proiectii cu filme de animatie – lung-metraj si scurt-metraj – selectate pe criteriul valorii estetice si al caracterului incitant si provocator.
A treia editie a festivalului (3-12 octombrie 2008) e una competitiva, juriile urmând sa le aleaga pe cele mai bune din urmatoarele categorii: lung-metraj international; scurt-metraj international; film studentesc; film românesc (scurt-metraj); videoclip&advertising. Si publicul va participa activ prin votarea celui mai bun film din competitie sau dinafara ei.

Accesul la a treia editie a Festivalului International de Animatie Anim’est se va face doar pe baza biletelor sau a abonamentelor festivalului disponibile in fiecare dintre cinematografele Scala si Elvira Popescu sau de pe site-ul http://www.bilet.ro/cinema/9/351/ ori din magazinele bilet.ro (enumerate in josul paginii).

Abonamentele s-au pus in vanzare pe site-ul bilet.ro incepand cu 1 august, dar se vor putea cumpara si din cinematografele Scala si Elvira Popescu incepand cu data de 3 octombrie, prima zi a festivalului.

Exista urmatoarele tipuri de abonamente:
Abonament de 10 proiectii – 50 lei. Acest tip de abonament garanteaza accesul la 10 proiectii din festival, la alegere.
Festival Pass – 100 lei. Acest tip de abonament garanteaza accesul la toate evenimentele din festival. La cumpararea unui Festival Pass, Anim’est iti ofera un cadou - kitul festivalului, format din festival bag, tricoul Anim’est, posterul oficial si catalogul anual al festivalului. Kitul festivalului va fi disponibil odata cu inceperea festivalului la shop-ul Anim’est amenajat in cadrul Cinema Scala.

Amatori prin zona? eu as opta pt abonamentul de 100 lei. E destul de convenabil avand in vedere ca primesti si kitul festivalului.